E 
mai puternic cel care îşi învinge poftele decât duşmanii: într-adevăr, lucrul 
cel mai greu e să te învingi pe tine. (Aristotel)
Cu 
cât un lucru este mai greu de făcut, cu atât cere mai multă artă şi 
virtute. (Aristotel)
 
Este sfânt pe pământ cel 
care a ştiut să se împrietenească cu sfinţii. (Adam 
Mickievicz) 
Adevărata valoare a omului se stabileşte mai întâi, 
analizând în ce măsură şi în ce direcţie a reuşit să se elibereze de 
Eu. (Albert Einstein)
 
Cuvântul rostit trebuie să fie asemenea rubinului, mic, 
dar de mare preţ. Cât timp nu ai vorbit, cuvântul a stat în puterea ta, de 
îndată ce l-ai rostit, el te ţine sub puterea lui. (Abu 
Shakur)
Pata pe care o lasă o singură minciună nu poate fi ştearsă 
de o sută de vorbe adevărate. (Abu Shakur)
Minciuna este 
caracteristica celor slabi. (Abolghassem Firdusi)
Cel care 
ascultă bârfelile este mult mai vinovat decât cel care le răspândeşte. (Al 
Fadl Ibn Sahl)
Sunt vorbe care vindecă sufletul 
bolnav. (Aeschilus)
Cel ce spune ce-i place aude ce-i 
displace. (Alceu)
Ce câştigă cei care mint? “că nu sunt crezuţi 
când spun adevărul”. (Aristoteles)
 Să nu se încreadă omul prea mult în 
victoria sa asupra naturii sale; pentru că natura poate sta înmormântată mult 
timp şi totuşi să reînvie, când se iveşte prilejul sau 
ispita. (Bacon)
 
Cei care n-au nici o virtute invidiază tocmai 
virtutea altora. (Bacon)
 
Inducerea în eroare este mijlocul 
sufletelor meschine de a ieşi din încurcătură. (Balzac)
 
Poate că una 
dintre cele mai mari bucurii simţite de sufletele meschine, de fiinţele 
inferioare este să păcălească sufletele alese, să le prindă într-o cursă 
oarecare. (Balzac)
 
Dintre toate obiceiurile „lumii bune”, lăudatul 
este perfidia cea mai dibace. (Balzac)
 
Obişnuinţa – adică ceva mai 
stupid ca lenea – ne face să rămânem nemişcaţi în mlaştină şi să ne împotmolim 
tot mai mult. (Balzac)
 
Parvenitul se târăşte de-a buşilea în faţa 
celor ce-i pot fi de folos şi este obraznic cu cei de care nu mai are nevoie. 
Aidoma paiaţei dintr-un balet, pare marchiz dacă-i priveşti din spate, dar este 
bădăran dacă-l priveşti din faţă. (Balzac)
 
Nu greşim decât prin ceea 
ce am lăsat să fie slab în sufletul nostru. (Balzac)
 
Oamenii 
cinstiţi sunt „lipsiţi de tact”, n-au nici o măsură a binelui, deoarece pentru 
ei totul este fără ocolişuri, fără gânduri ascunse. (Balzac)
 
Orice 
şmecherie, orice înşelăciune este descoperită şi în cele din urmă aduce pagubă; 
orice situaţie este mai puţin primejdioasă, dacă omul se situează pe terenul 
sincerităţii. (Balzac)
 
Indiferent dacă-ţi lezează sau îţi 
favorizează interesul, legea generală trebuie respectată, fără 
discuţie. (Balzac)
 
Mulţi oameni prefăcuţi îşi pun prostia la adăpost 
prin obrăznicie; repede-i şi tu, şi o să se întâmple cu ei ceea ce se întâmplă 
balonului împuns cu acul. (Balzac)
 
Interesele dezbină oamenii, dar 
vicioşii se înţeleg mereu între ei. (Balzac)
 
Invidia dezleagă 
limbile, după cum admiraţia le amuţeşte. (Balzac)
 
Ordinea morală are 
legile ei, legi nemiloase şi eşti totdeauna pedepsit dacă le 
nesocoteşti.(Balzac)
 
(Aşa 
spunea cel mai mare dintre filosofi): După cum este dispoziţia sufletească a 
cuiva, aşa este şi omul; şi după cum este omul, tot aşa este şi vorba lui; şi 
faptele sunt la fel ca vorbele, iar viaţa este ca 
faptele. (Cicero)
 
Îndepărtarea 
minţii de la simţuri şi abaterea gândirii de la rutină denotă un spirit 
mare. (Cicero)
 
În 
toate timpurile mai puţini au fost aceia care şi-au învins dorinţele decât aceia 
care au biruit oştiri duşmane. (Cicero)
 
O 
viaţă rea, nebunească, impudică şi impură nu este o viaţă rea, ci o moarte 
lungă. (Democrit)
 
Chiar 
când eşti singur nu vorbi şi nu face nimic rău. Învaţă să te ruşinezi mai mult 
de tine decât de alţii. (Democrit)
 
Acela 
care se slujeşte de încurajare şi de cuvinte convingătoare, pentru a îndruma pe 
cineva pe căile virtuţii, va izbuti mai bine decât acela care invocă legea şi 
foloseşte constrângerea. Căci este probabil ca acela care se fereşte de a face o 
faptă nedreaptă numai pentru că legea îl opreşte, o va săvârşi în secret, în 
timp ce acela care a fost călăuzit pe drumul datoriei sale prin convingere fu va 
face ceva rău, nici în secret nici pe faţă. De aceea; omul care făptuieşte 
binele cu înţelegere şi cunoştinţă de cauză va rămâne totdeauna hotărât şi 
drept. (Democrit)
 
Celui 
bun nu-i pasă de dezaprobarea răilor. (Democrit)
 
Dorinţele 
aprinse pentru ceva fac sufletul orb pentru (oricare) alt 
lucru. (Democrit)
 
Nu 
este cu putinţă să birui pe duşmanii din afara cetăţii, înainte de a pedepsi pe 
cei dinlăuntrul ei.(Demosthenes)
 
După 
cum este îndeletnicirea fiecăruia, tot astfel este neapărat şi felul său de a 
gândi.(Demosthenes)
 
Un 
suflet bolnav veşnic greşeşte; el nu poate nici să sufere nici să rabde până la 
capăt, şi niciodată nu încetează de a dori. (Ennius)
Dacă 
vrei să devii bun, dă-ţi seama întâi că eşti rău. (Epictet)
 
Adu-ţi 
aminte cum trebuie să te porţi la un ospăţ. Dacă vine în dreptul tău ceva din 
ceea ce se serveşte, întinde mâna şi ia şi tu modest. Trece pe dinaintea ta? 
Nu-l opri. Dacă încă n-a sosit, nu-ţi spori şi mai mult dorinţa, ci aşteaptă 
până va veni lângă tine. Tot aşa să te porţi şi când e vorba de copiii tăi, de 
soţia ta, de demnităţi, de avere; şi (în felul acesta) vei fi odată un vrednic 
comesean al zeilor. Iar dacă nu vei lua nimic din ceea ce ţi se pune dinainte, 
ci îţi vei întoarce privirea, atunci nu numai că vei fi un bun comesean al 
zeilor, dar vei participa şi la domnia lor.(Epictetus)
 
Acordaţi 
puteri depline celui mai virtuos om şi veţi vedea curând că-şi schimbă felul de 
a fi.(Herodot)
 
Dacă vei alunga natura cu furca, ea tot va 
reveni. (Horaţiu)
 
Cine doreşte se şi 
teme. (Horatius)
 
Faptele ruşinoase ale altora îndepărtează adesea 
sufletele tinere de la vicii. (Horatius)
  
Este ridicol să nu 
fugi de răutatea ta – lucru ce se poate – şi să fugi de răutatea altora, lucru 
ce nu se poate! – este mai în puterea ta să nu fii rău, decât să împiedici 
răutatea altora. Cine renunţă la răutatea lui, scade cu atât răutatea lumii. Îţi 
este mai la îndemână să contribui la perfecţionarea morală a omenirii începând 
cu tine însuţi. (Marc Aureliu)
 
Este greu să pui capăt unei obişnuinţe 
îndelungate într-un timp scurt. (Menander)
 
Ce-i ascuns, nu-i 
cunoscut, ce nu-i cunoscut, nu este dorit. (Ovidius)
 
Indiferent dacă 
ne aşteaptă o soartă mai rea sau una mai bună, a acţiona nedrept este 
întotdeauna o greşeală şi o ruşine. (Platon)
 
Oriunde se află 
dulcele, vei găsi şi amarul. (Petronius)
 
Pythagora spunea că în 
cetăţi intră mai întâi luxul, apoi îmbuibarea, apoi trufia, iar după aceea 
pierzarea. (Pythagoras)
 
Bogăţia este o slabă ancoră, gloria una şi 
mai slabă; la fel corpul, dregătoriile, onorurile; toate acestea sunt slabe şi 
fără putere. (Pythagoras)
Prin unire cresc lucrurile mici, prin 
dezbinare se prăbuşesc cele mai mari. (Sallustius)
Nu foloseşte 
mult să lepezi viciile tale, dacă trebuie să te lupţi cu acele ale 
altora. (Seneca)
Exemplul bun se întoarce printr-un ocol la cel 
care-l dă, după cum exemplele rele cad asupra autorilor, şi nici o compătimire 
nu există pentru aceia care suferă nedreptăţi, pe care făcându-le, au arătat că 
se pot întâmpla. (Seneca)
Nu există viciu fără justificare, 
fiecare are un început modest şi vrednic de 
îngăduinţă. (Seneca)
Nici un merit nu rămâne ascuns, şi faptul 
că el rămâne nu-i nici o pagubă pentru el. Va veni ziua care îl va da la iveală 
ascuns şi înăbuşit de răutatea veacului său. Cine se gândeşte la contemporanii 
săi, s-a născut pentru puţini: vor veni după aceea multe mii de ani, multe mii 
de popoare: pe acestea să le ai în 
vedere. (Seneca)
 
Nimeni nu greşeşte numai 
pentru el, ci răspândeşte nebunia printre cei apropiaţi şi o primeşte la rândul 
său de la ei . (Seneca)
 
Nu este nici o deosebire între a nu dori şi 
a avea. (Seneca)
 
Dezordinea se va potoli prin disciplină şi frică, 
niciodată de la sine. (Seneca)
 
Dacă vrei să fii fericit, roagă pe 
zei să nu ţi se realizeze ceva din cele dorite. (Seneca)
 
Nimic nu 
preţuim mai mult decât binefacerea, cât timp o căutăm; nimic mai puţin, după ce 
am primit-o. (Seneca)
 
Cu cât ai mai multă putere, cu atât trebuie să 
abuzezi mai puţin de ea. (Seneca)
 
Beţia nu-i altceva decât o nebunie 
voluntară. (Seneca)
 
Prefer să nu izbândesc într-o acţiune onorabilă, 
decât să reuşesc într-un mod ruşinos.(Sophocles)
 
Cine trăieşte numai 
pentru el, cu drept cuvânt este mort pentru alţii. (Syrus)
 
Orice 
viciu are totdeauna scuza sa. (Syrus)
 
Bănuiala este pentru omul 
onest o jignire tăcută. (Syrus)
 
Cine vrea să facă rău, găseşte 
totdeauna motiv. (Syrus)
 
Natura slăbiciunii omeneşti face ca 
remediul să lucreze mai încet decât răul. (Tacitus)
 
Homo sum: humani 
nihil a me alienum puto. Om sunt şi nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este 
străin. (Terenţiu)
 
De la cei buni vei învăţa lucruri bune; dacă însă 
te vei amesteca cu cei răi, vei pierde şi mintea pe care o 
ai. (Theognis)
 
Unii îşi ascund viciile prin bogăţie, iar alţii 
virtuţile prin funesta sărăcie. (Theognis)
Mulţi îşi ascund 
caracterul fals şi viclean, adaptându-se după împrejurări. Dar întotdeauna 
timpul scoate la iveală caracterul fiecăruia. (Theognis)
 
Dorinţa 
grozavă a fiecăruia devine o divinitate pentru 
el. (Vergilius)
 
Virtutea nu este făcută să stea singură. Cel care o 
practică va avea vecini. (Confucius)
 
Există, oare, vreun cuvânt care 
poate fi luat drept regulă de comportare pentru întreaga viaţă? Dascălul spune: 
Nu este oare reciprocitatea acest cuvânt? Ceea ce nu-ţi doreşti să ţi 
se facă, nu fă nici tu altuia. (Confucius)
 
În lumea întreagă – în 
văzduh, pe întinsul apelor, în văgăunile munţilor – nu există un loc unde să te 
poţi elibera de răul pe care l-ai făcut. Nu există pârjol care să poată fi 
comparat cu pasiunea, dezordine egală cu ura, nenorocire mai mare decât viaţa 
celui egoist şi nici fericire superioară liniştii sufleteşti. Laudele şi 
defăimările nu-i ating pe învăţaţi. (Dhammapada)
  
Pe soţia altuia, priveşte-o ca 
pe o mamă, de bunul altuia nu te apropia ca de foc; cinsteşte-i pe toţi, ca pe 
părinţii tăi; aceasta se numeşte egalitate. (Nagarjuna)
 
De-i 
prietenul necredincios, dispreţuieşte-l ca pe un duşman. Respectă vrăjmaşul 
statornic; Priveşte otrava lecuitoare ca pe un antidot, iar dulceţurile rele 
consideră-le oţet omorâtor.(Omar Khayyam)
 
Mireasma unui pom în 
floare se face simţită până departe, ca şi balsamul unei 
fapte cucernice.(Upanishade)
 
Gândind tot mereu „aceasta este a mea”, 
„eu”, ne prindem noi înşine ca o pasăre în laţ.(Upanishade)
 
Prea 
adesea ironia nu-i decât o formă a lipsei de 
inteligenţă. (Oxenstierna)
 
Voinţa omului este schimbătoare până în 
ultima clipă a vieţii. (La Oxenstierna)
  
Viciile sunt ca animalele care se îngraşă până 
ce sunt bune pentru abator. (Ben Jonson)
Nu se poate excela în 
lumea aceasta fără a trăi o viaţă morală. (David Starr 
Jordan)
Invidia… Sentiment pe care nici prietenia nu-l stinge 
întotdeauna. Nimic nu-i mai greu de iertat decât meritele altuia. (D. 
Diderot)
Viclenia e un semn de slăbiciune, căci mintea omenească 
veritabilă stă în raport direct cu capacitatea de a pricepe în mod dezinteresat 
un adevăr. Învingătorul momentan nu este totdeauna cel 
definitiv. (Eminescu)
Poţi, oare, iubi pe 
cineva când te urăşti pe tine însuţi? Poţi, oare, trăi în bună înţelegere cu 
alţii, când eşti plictisit şi obosit de propria ta existenţă? Ar trebui să fii 
mai nebun decât Nebunia însăşi pentru a răspunde afirmativ la toate aceste 
întrebări. Căci dacă îl scoţi din societate, omul, departe de tot ce ar avea o 
legătură cu el, ar deveni îndată în proprii lui ochi un obiect de ură, de 
aversiune şi oroare. (Erasmus)
 
Nerecunoscătorul scrie binele în apă 
şi răul în piatră. (Felix Lope de Vega)
Eu sunt spiritul care veşnic 
neagă! (Goethe)
 
Există o veche legendă despre un sfânt care a 
trebuit să aleagă unul din cele şapte păcate capitale; l-a ales pe cel care i 
s-a părut cel mai puţin grav, beţia, şi cu acesta a comis celelalte şapte 
păcate.(Hans Christian Andersen)
 
Nu există tortură mai nemărginită 
pentru om ca propriile gânduri. (John Webster)
Fără îndatoriri, 
viaţa devine moale şi lipsită de schelet: nu se mai poate ţine 
dreaptă. (Joubert)
 
La unii aroganţa ţine loc de măreţie, neomenia de 
fermitate şi viclenia de spirit. (La Bruyere)
 
Pe măsură ce favoarea 
şi bunurile mari se retrag de la cineva, ele lasă să se vadă la el cusururile pe 
care le acopereau şi care se găseau la dânsul fără ca nimeni să le 
observe. (La Bruyere)
 
Noi dăm ajutor altora pentru a-i face să ne 
dea şi ei în împrejurări asemănătoare; şi aceste servicii pe care le facem lor 
sunt, la drept vorbind un bine pe care ni-l facem nouă înşine în mod 
anticipat. (La Rochefoucauld)
 
Pasiunile sunt singurii oratori care 
conving totdeauna. (La Rochefoucauld)
Cei mai mulţi oameni au, 
ca şi plantele, proprietăţi ascunse, pe care întâmplarea face să fie 
descoperite. (La Rochefoucauld
 
Dacă geometria s-ar opune pasiunilor 
şi intereselor noastre tot atât de mult ca şi morala, noi n-am contesta-o şi 
călca-o nu mai puţin, în ciuda tuturor demonstraţiilor lui Euclid şi ale lui 
Arhimede, pe care le-am trata de visări şi le-am crede pline de judecăţi 
false. (Leibniz)
 
Te opui mai uşor la început decât la 
sfârşit. (Leonardo Da Vinci)
 
Dacă în tinereţe cumperi ce nu-ţi 
trebuie, când vei fi bătrân este posibil să fii nevoit să vinzi lucruri de care 
cu greu te vei putea lipsi. (Lubbock)
 
Unele idei sunt atât de intim 
şi de organic legate de spiritul nostru, încât ori de câte ori le-am 
„desfiinţa”, ele cresc din ou ca ochii extirpaţi ai unui triton. (Lucian 
Blaga)
 
Pentru nimic nu cheltuim atâta energie şi efort ca pentru 
lucrurile pentru care avem „o slăbiciune”. (Lucian Blaga)
 
Nimeni 
n-ar vrea să cadă în credinţa că se va găsi pe urmă cine să-l 
ridice. (Machiavelli)
Şi virtutea este o artă. De aceea are două 
feluri de discipoli: cei care o practică şi cei care o admiră. (Marie von 
Ebner-Eschenbach)
 
Obişnuinţa ne ascunde adevăratul aspect al 
lucrurilor. (Montaigne)
Oamenii îşi iubesc prea mult marginile, 
de aceea le vine atât de greu să le depăşească. (O. 
Densuşianu-tatăl)
 
Făţarnici, pentru că ridică monumente profeţilor şi 
împodobesc mormintele drepţilor din vechime, dapersecută pe drepţii care trăiesc 
în timpul lor şi se pregătesc să ucidă pe profeţi.(Papini)
 
Lumea ne 
tratează aşa cum vrem să fim trataţi: urâm adevărul, ni se ascunde; vrem să fim 
măguliţi, suntem măguliţi; ne place să fim înşelaţi, suntem 
înşelaţi. (Pascal)
Cinstea şi ruşinea nu provin din nici o condiţie; 
fă-ţi datoria: în aceasta constă cinstea. (Pope)
 
Mai mult decât 
ideile, caracterul este acela care oglindeşte omul. (R. 
Rolland)
 
Omul de lume este în întregime masca lui. Nefiind niciodată el 
însuşi, este totdeauna străin de sine şi se simte rău ori de câte ori este 
obligat să coboare în el. Lucrul se explică prin faptul că omul de lume nu este 
nimic şi că ceea ce pare este totul pentru el. (Rousseau)
 
Cu cât o 
greşeală ne orbeşte mai mult şi este mai ademenitoare, cu atât este mai mare 
triumful adevărului.(Schiller)
 
Virtutea este raţiune devenită 
energie. (Schlegel)
 
Fii sincer faţă de tine însuţi …şi atunci nu mai 
poţi fi fals faţă de cineva. (Shakespeare)
 
O, Dumnezeule! Să pună 
oamenii un duşman în gura lor, ca să le fure mintea! Să ne transformăm cu 
bucurie, chef, plăcere şi aplauze în animale! (Shakespeare)
 
Pentru 
dureri neobişnuite, remedii neobişnuite. (Shakespeare)
 
Înţelepciune, 
bunătate/ Celor abjecţi le par abjecte;/ Gunoiul doar pe el 
se-acceptă.(Shakespeare)
 
Virtutea nu constă în abţinerea de la 
viciu, ci în nedorirea lui. (Shaw)
 
Arată-mi toate greşelile, ca de 
la om la om. Pot să rezist la orice, exceptând 
linguşirea. (Shaw)
 
Alungă de la tine greşeala şi certurile duium; 
leagă-te de lucruri profunde şi rămâi pe cel mai drept 
drum. (Zamahšari)
 
Răufăcătorii se scuză totdeauna invocând crimele 
ale căror victime au fost ei întâi.(Wassermann)
 
Pasiunea este o 
febră a minţii care ne lasă istoviţi. (William Pen)
 
Puterea 
nelimitată corupe pe posesor. (W. 
Pitt)
Nu există ceva mai urât decât 
a afirma înainte de a cunoaşte. (Cicero)
Ce 
să ascult vorbe, când văd fapte? (Cicero)
 
Fereşte-te în 
conversaţiile tale de a pomeni pe larg şi fără măsură de anumite fapte şi 
primejdii ale tale; pentru că, dacă ţie îţi place să pomeneşti de primejdiile 
prin care ai trecut, nu tot aşa le place şi celorlalţi să asculte întâmplările 
tale. (Epictetus)
 
Ce vrei să-ţi spun: minciuni agreabile sau 
adevăruri dure? Alege! (Euripides)
 
Pune o întrebare cuminte şi vei 
auzi lucruri cuminţi. (Euripide)
 
Vorbeşte, dacă sunt cuvintele tale 
mai convingătoare ca tăcerea, dacă nu, taci. (Euripide)
 
Calomnia 
este flagelul cel mai de temut, pentru că ea prezintă doi vinovaţi şi o 
victimă. (Herodot)
Cel ce-şi drămuieşte cuvintele este o 
comoară. Măsurarea cuvintelor este cea mai preţioasă măsură. Dacă eşti bârfitor, 
în curând lumea te va bârfi şi mai mult. (Hesiod)
 
Oricât de mari ar 
fi darurile, ele pier din pricina flecărelii autorului 
lor. (Martialis)
 
Caracterul celui care vorbeşte 
convinge, nu felul în care vorbeşte. (Menandru)
 
Mai degrabă vor ţine 
muritorii foc în gură, decât să păstreze un 
secret. (Petronius)
Vorbeşte ca şi cum va trebui să dai 
socoteală. (Plato)
 
Vorbirea este mai grea decât orice altă lucrare 
şi ea nu serveşte decât celui care o cunoaşte 
temeinic. (Ptahhotep)
Este ruşinos să spui una şi să gândeşti 
alta; cu atât mai ruşinos să scrii una şi să gândeşti 
alta.(Seneca)
Observă totdeauna măsura la vorbă şi la 
tăcere. (Syrus)
 
Cel mai rău soi de duşmani este cel al 
lăudătorilor. (Tacitus)
 
Ceva să se ascundă soţiei, ceva prietenilor 
şi ceva fiilor; cel înţelept să vorbească cu multă prudenţă, după ce va fi 
chibzuit mai întâi ce e potrivit şi ce nu. (Cukasaptati)
 
Cine 
defăimează pe un om de treabă acela se pătează singur; cine aruncă cenuşă în 
aer, aceluia îi cade pe cap. (Kusumadeva)
 
O persoană vrednică de 
stimă străluceşte vorbind, dar şi tăcând. (Lalitavistara)
 
Să se 
spună adevărul; să se spună ce-i plăcut; să nu se spună ce-i adevărat, dar 
neplăcut; nici ce-i plăcut, dar neadevărat. (Manu)
 
Cine nu prinde 
ceea ce s-a spus o singură dată sau cine n-o spune şi el la rândul său, cine nu 
are un mic tezaur de vorbe de spirit şi de povestiri frumoase, ce farmec mai are 
conversaţia aceluia?(Panciatantra)
Discreţia nu e totuna cu 
ascunderea adevărului. (Balzac)
Aminteşte-ţi 
permanent că vorbele tale pot avea mai multă greutate decât crezi şi că există o 
diferenţă între ceea ce spui şi ceea ce se aude. (Bruce Hyland)
 
Un 
om convins împotriva părerii sale continuă să aibă aceiaşi 
părere. (Butler)
 
Minciunile obligă mai mult decât orice 
adevăr. (Camille Goemans)
 
Precât este de folos, la vreme de 
trebuinţă, cuvântul cuvios, pre atât este de neputincios cuvântul aceluia care, 
nefiind întrebat de nimeni, tuturor dă sfat. (Cantemir)
 
Bună parte 
din vorbirea meşteşugită consistă în a şti cum să 
minţi. (Erasmus)
Nu asculta pe aceia care vor discuta în mod subtil 
despre bine şi despre rău. Nu te lăsa impresionat de frumuseţea şi de fineţea 
vorbelor lor. Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în 
virtute. (France)
Printr-o singură minciună se pierde întreaga 
reputaţie a integrităţii. (Gracian)
 
Nu merită să-ţi calci 
pe inimă pentru a spune adevărul unor oameni care au obiceiul de a privi cu 
neîncredere tot ceea ce le spui, fie că e adevărat sau nu. (M. 
Twain)
Spune adevărul, şi atunci nu va trebui să mai ţii minte 
nimic. (M Twain)
Uşurinţa de a face promisiuni şi greutatea de a 
le ţine sunt aproape inseparabile. (Oxenstierna)
Dai dovadă de 
prostie, dacă întrerupi pe cineva care vorbeşte ca să-ţi exprimi tu 
părerea. (Saadi)
Dă fiecăruia urechea ta, dar la puţini glasul 
tău. (Shakespeare)
Secretul de a fi plicticos constă în a 
spune totul. (Voltaire)
Tot ce creează tace. Natura-şi deschide 
florile ei în cea mai adâncă tăcere. Numai distrugerea vrea gălăgie. – Nu e 
războiul cel mai mare zgomot pe care-l face omul pe 
pământ? (Vlahuţă)
“Omul care nu stie, dar nu stie ca nu stie 
este periculos, fereste-te de el. Omul care nu stie, dar stie ca nu stie este 
neputincios, invata-l si ajuta-l sa stie. Omul care stie, dar nu stie ca stie 
este adormit, trezeste-l. Omul care stie si stie ca stie este intelept, 
urmeaza-l!”(proverb)“Prefer sa cred in Dumnezeu, decat sa-L vad in toata slava 
Sa.”(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii)
“Credinta ne da bucurie, 
pentru ca ne pune brusc de acord cu ce este real.”(Nicolae Steinhardt, Jurnalul 
fericirii)
“Credinta este un dialog, dar vocea lui Dumnezeu este aproape 
tacere. Ea exercita o presiune de o delicatete fara margini si niciodata 
irezistibila.”(Paul Evdokimov, Varstele vietii spirituale)
“Crestinul 
este un om sarman, dar el stie ca exista Cineva si mai sarman decat el, Cersetor 
al iubirii la poarta inimii.”(Paul Evdokimov, Varstele vietii 
spirituale)
“Invizibilul, pentru credinta, este mai intim si mai cunoscut 
decat vizibilul.”(Paul Evdokimov, Varstele vietii spirituale)
“Este acea 
nebunie divina, despre care vorbeste Sfantul Apostol Pavel, neintelesul respect 
al lui Dumnezeu fata de libertatea noastra.”(Paul Evdokimov, Varstele vietii 
spirituale)
“Nu in forta, ci in dreptate salasluieste Dumnezeu.”(Dostoievski, 
Fratii Karamazov)
“Cea mai grava superstitie este 
necredinta.”
“Iubirea desavarsita alunga frica,pentru ca frica are cu sine 
pedeapsa, iar cel care se teme nu este desavarsit in iubire.”(Sfantul 
Evanghelist Ioan)
“Iisus Hristos este eternitatea, care puncteaza 
istoria.”(Petre Tutea)