TIMPUL SE COMPRIMĂ.

TIMPUL se COMPRIMĂ, a devenit un fapt comun "impresia" că "nu mai avem timp", orele, zilele, anii trec mai repede, nu ştim când a trecut săptămâna, serile ne surprind mirându-ne că nu am făcut nici jumătate dintre lucrurile propuse. Zilele, orele-tot de 60 minute etc. dar totul trece prea repede, mai repede ca niciodată, uzura fizică a sentimentelor, a situaţiilor profesionale etc. este mai rapidă, devenim vulnerabili în raport cu ziua de mâine.

Dăm vina, adeseori, pentru astfel de stări, pe ritmul vieţii cotidiene, prea dens, care ne solicită mai mult ca oricând sau pe modificările de percepţie a realităţii, spunem că timpul se comprimă şi credem că este vorba de un mod de evaluare subiectiv, într-o epocă în care mijloacele de comunicaţie fac ca procesul acţiune vs. reacţiune să fie aproape instantaneu. Cui nu i s-a întâmplat să evoce o întâmplare ca şi cum a avut loc ieri şi să constate că au trecut săptămâni sau poate chiar luni de atunci.

Percepţiile şi explicaţiile noastre în legătură cu timpul care parcă s-a “accelerat” pot fi subiective, dar dincolo de acestea există fenomene cărora oamenii de ştiinţă încearcă să le dea o explicaţie coerentă şi să le argumenteze, pentru că, da, este o realitate obiectivă, ştiinţifică, faptul că timpul se comprimă, Rezonanţa Shumann/bătaia inimii Pământului creşte şi aceste schimbări sunt resimţite de corpul nostru şi au impact asupra vieţilor noastre nu numai fizic, ci şi într-o zonă mai subtilă, chiar dacă suntem sau nu conştienţi de acest fapt şi chiar dacă ne-am obişnuit, poate, să ne raportăm la macrocosmos ca la o realitate îndepărtată şi inaccesibilă.

Timpul se comprimă – este un adevăr argumentat ştiinţific

În domeniul cercetării ştiinţifice, specialiştii au descoperit că timpul se comprimă, într-adevăr, că are loc o accelerare a acestuia în galaxia noastră. Acest fapt se datorează rotaţiei sistemului nostru solar, care se îndreaptă cu o viteză de aproximativ 20 de kilometri pe secundă spre un punct al Universului, care se numeşte APEX şi care se găseşte în Constelaţia Hercule.

APEX-ul solar este un punct spre care se deplasează Soarele, o zonă aflată la graniţa dintre constelaţiile Hercule, din nordul ecuatorului ceresc (proiecţia ecuatorului terestru pe bolta cerească), a cincea constelaţie ca mărime, şi Lira, numită popular “Ciobanul cu oile”, a cărei cea mai luminoasă stea este Vega.

Realitatea că timpul se comprimă provoacă o modificare de comportament, în lumea vegetală, animală, minerală, în sensul că atomii, în asamblul lor, suportă un decalaj în raport cu celelalte elemente ale universului înconjurător. Accelerarea timpului acţionează mai ales asupra memoriei materiei, care are înregistrate informaţii încă de la creaţia sa.

Bătaia inimii Pământului/Rezonanţa Shumann se accelerează – “pulsul” vieţii are aceeaşi frecvenţă ca pulsul Terrei

Rezonanţa Shumann este bătaia inimii Pământului, pulsul, frecvenţa sa. Winfried Otto Schumann, fizician german, este cel care a descoperit această rezonanţă a Terrei, căreia i s-a dat numele cercetătorului, şi care este determinată de descărcările electrice ale fulgerelor în atmosferă, mai exact în cavitatea dintre suprafaţa Pământului şi ionosferă.

Această oscilaţie electromagnetică (studiată şi definită ştiinţific abia în 1952-1954) a avut, mii de ani, frecvenţa de 7,83 Hz. Descoperirea lui Shumann fusese anticipată cu 30 de ani, de Hans Berger, care măsurase frecvenţele electrice ale creierului uman, cu ajutorul unui electroencefalograf, şi înregistrase aceeaşi valoare – 7,83 Hz. Hans Berger a numit aceste frecvente “undele Alpha”, cele despre care se spune că ne influenţează creativitatea, dar şi stresul, anxietatea, sistemul imunitar. Prin urmare, “pulsul” vieţii are aceeaşi frecvenţă ca pulsul Terrei.

Din anul 1987, Rezonanţa Shumann a început să crească, iar din 1997, accelerarea bătăilor inimii Pământului este tot mai mare. Dacă vreme de mii de ani această rezonanţă a fost 7,83 Hz, în urmă cu câţiva ani a atins valoarea de 12 Hz(12 cicluri pe secundă), iar în prezent se accelerează continuu. Creşterea Rezonantei Shumann are efect asupra timpului, mai exact, cu cât vibraţia creşte, cu atât timpul se accelerează şi se va accelera fără ca noi să ne dăm seama. Spunem doar că avem impresia că timpul se comprimă, că “nu mai avem timp ca altădată”. În prezent, unei zile (adică 24 de ore) îi corespund, de fapt, 16 ore.

Totul merge din ce în ce mai repede. Potrivit unor teorii, accelerarea timpului se va face până la momentul zero, când cele 24 de ore vor însemna zero ore, situaţie în care se va produce inversarea polilor magnetici ai Pământului. Unii oameni de ştiinţă (nu pseudospecialistii) susţin că atunci când Rezonanţa Shumann va atinge valoarea 13 (13 cicluri pe secundă), ceea ce este iminent, dacă accelerarea continuă în acest ritm, Pământul se va opri din rotaţie, va sta nemişcat trei zile, după care mişcarea de rotaţie va fi reluată în sens invers, Soarele va răsări de la vest etc. Accelerarea timpului ar corespunde trecerii în a patra dimensiune.

Timpul se comprimă simultan cu scăderea vitezei de rotaţie a Terrei în jurul axei sale

Potrivit observaţiilor ştiinţifice, viteza de rotaţie a Pământului în jurul axei sale scade. Planeta noastră este alcătuită dintr-un nucleu dens, o crustă şi o manta mai mult sau mai puţin solidă, precum şi o magmă lichidă, situată între nucleu şi manta. Viteza de rotaţie a nucleului diferă de cea a crustei şi a mantalei. Acest fenomen fizic de dublă viteză generează o mişcare a magmei conductoare de electricitate şi creează ceea ce numim câmpul magnetic al Pământului.

În timp, viteza de rotaţie a Pământului în jurul axei sale a scăzut, iar acest fapt influenţează câmpul magnetic, deoarece intensitatea câmpului este direct proporţională cu viteza de rotaţie. Intensitatea câmpului magnetic, potrivit măsurătorilor, a scăzut în ultimii 2000 de ani cu 60%, iar în ultimii 30 de ani, cu 35%.

Una dintre principalele funcţii ale câmpului magnetic al pământului este de a proteja Terra de influenţele care vin din spaţiu, în special bombardamentul cu raze cosmice şi particule solare. Coroborând această realitate cu cealaltă, a creşterii Rezonanţei Shumann, organismul uman trebuie să se protejeze si să se adapteze pentru a supravieţui.

Timpul se comprimă – nu suntem stăpânii Universului, ci parte din ordinea macrocosmică

Fiecare celulă, fiecare particulă a corpului nostru posedă o frecvenţă armonizată de la începuturi cu “pulsul” Pământului. Schimbarea Rezonanţei Shumann, în sensul creşterii semnificative, într-un timp scurt, genereazămodificări în fiinţa noastră, pe care le resimţim poate, fără să le ştim cauza, atât la nivel fizic, dar şi din punct de vedere emoţional. Probabil că astfel de schimbări de frecvenţă au mai avut loc de-a lungul timpului, ele nu ameninţă viaţa în ansamblul ei, dar la nivel individual se cere un efort de adaptare.

Scăderea vitezei de rotaţie a Pământului în jurul axei sale şi creşterea Rezonanţei Shumann, evidenţa că timpul se comprimă, toate sunt fenomene care determină schimbări la toate nivelurile – fizic, psihic, spiritual (la nivelul conştiinţei). Creierul nostru emite unde care sunt în armonie cu rezonanţa terestră – undele Alpha (8-12 Hz). Cele inferioare acestor valori corespund stărilor de somnolenţă, de hipnoză, iar cele mai mari de 12 Hz, adică cele cu care trebuie să ne obişnuim acum, corespund stărilor de nervozitate, de anxietate, de concentrare epuizantă, atitudini pe care le putem constata la noi înşine sau la cei din jur din ce în ce mai des.

Dintre consecinţele, la nivel global, ale accelerării timpului şi ale scăderii intensităţii câmpului magnetic al Pământului mai importante sunt următoarele:

· seisme şi erupţii vulcanice mai violente ca oricând;

· o protecţie diminuată faţă de influenţele cosmice nocive; o posibilă inversiune a polilor magnetici ai Pământului (un astfel de fenomen se produce, în medie, o dată la 500 de mii de ani, din cauza micşorării vitezei de rotaţie a Terrei în jurul axei sale, care implică o perturbare a câmpului magnetic) şi care poate destabiliza tehnologiile moderne. Practic, cea mai mare parte a tehnologiilor actuale îşi va pierde viabilitatea, exceptând energia liberă, pe care genialul Nikola Tesla a descoperit-o în urmă cu un secol.

· o schimbare climatică dramatică, ceea ce putem constata direct, prin felul în care anotimpurile parcă “nu mai sunt ca altădată”, au loc fenomene extreme, în intervale scurte de timp etc.

Consecinţele accelerării timpului asupra fizicului şi psihicului uman:

· o alterare a percepţiilor senzoriale şi a cogniţiei;

· un dezechilibru al ritmurilor psiho-biologice care sunt în strânsă legătură cu frecvenţa Pământului, vulnerabilitatea diverselor organe şi a funcţionării hormonilor;

· oboseală prelungită, somnolenţă, eforturi exagerate pentru a intra în ritmul cotidian;

· senzaţia că activităţile zilnice sunt tot mai epuizante;

· tulburări de concentrare, de memorie;

· somn întrerupt, senzaţia de oboseală inexplicabilă dimineaţa sau, dimpotrivă, exces de energie după un somn agitat;

· ameţeală, vertij, pierderea temporară a echilibrului – stări pasagere, care pot dura câteva secunde, dar care pot deveni tot mai frecvente;

· emotivitate exagerată, accese de plâns fără motiv, tristeţi fără o cauză anume, stres, iritabilitate;

· alte simptome, care pot părea nesemnificative, la prima vedere: transpiraţii nocturne, senzaţie accentuată de sete,tulburări de vedere (vedere înceţoşată), ţiuituri în urechi, modificare a gustului, dureri la nivelul coloanei vertebrale şi al gâtului, crampe, cârcei, palpitaţii, probleme de respiraţie etc.;

Ce putem face pentru a ne armoniza cu frecvenţa vitală, cu Rezonanţa Shumann?

Nu numai că timpul se comprimă şi, în lumea contemporană, avansul tehnologiei, pe lângă uriaşele avantaje, ne perturbă conectarea la frecventa Pământului, dar cercetătorii au demonstrat că Rezonanţa Shumann este esenţial legată de ADN-ul nostru, de producerea proteinelor, de toate mecanismele graţie cărora noi existăm. Nimeni nu poate spune deocamdată dacă momentul în care timpul se va comprima atât de mult încât 24 de ore vor însemna zero ore, se va produce mâine, peste o sută de ani sau altcândva. Dar până atunci şi în fiecare zi este esenţial să ne armonizăm cu frecvenţa vitală, în acest sens fiind necesare câteva măsuri minimale:

· reorganizarea, regândirea vieţii în toate aspectele ei, reechilibrarea în condiţiile în care timpul se comprimă, iar viaţa ne supune unui ritm accelerat şi el;

· o alimentaţie sănătoasă şi un timp de odihnă rezonabil;

· eliberarea de spaime, de conflicte nerezolvate, de mituri false, de stereotipii comportamentale;

· să evităm pe cât se poate câmpurile magnetice artificiale, să ne protejăm de poluarea vibratională din mediul înconjurător, din casele noastre, de la antene, linii de înaltă tensiune, wi-fi, bluetooth, de la maşini, de la locul de muncă, defolosirea excesivă a telefonului mobil, de radare, aparate cu microunde etc.

· să apelăm la tehnologia modernă care să ne ajute să ne inducem frecvenţa potrivită

· să ne concentrăm asupra nevoilor celor mai profunde ale fiinţei noastre, să identificăm esenţa şi vocea noastră interioară şi să ne construim viaţa în armonie cu aceasta.

Timpul se comprimă, dar Universul ramane in echilibru

Capacitatea noastră de adaptare la realitatea că timpul se comprimă, că viaţa noastră nu poate face abstracţie de ritmurile universale şi de inima Terrei, căreia îi aparţinem, va depinde de deschiderea noastră în spirit, de schimbarea de mentalitate. Noi nu suntem, în calitatea noastră de oameni, superiori, dominatori, suficienţi nouă, ci suntem parte dintr-un Univers în care totul interacţionează şi se condiţionează reciproc. Dacă este adevărat că la momentul t zero, lumea noastră va trece într-o altă dimensiune, aceasta ar trebui să fie una mai bună, cu alt nivel al conştiinţei, al cunoaşterii, cu alte valori care să primeze – generozitatea, altruismul, compasiunea, bucuria de a fi etc., adică ceva ce în realitatea actuală s-a diminuat sau a dispărut.

Până la urmă, la scara Universului, unde totul este energie şi unde timpul înseamnă simultaneitate, aşa cum susţine fizica cuantică, trebuie să acceptăm, să înţelegem şi să acţionăm în spiritul ideii că facem parte dintr-o ordine mai înaltă, că trebuie să parcurgem etape şi să urcăm trepte.

Este binecunoscută credinţa conform căreia oamenii au nevoie de opt ore de odihnă. Însă, în trecut, programul în care omenirea se odihnea era mult mai diferit.

Deşi în istorie este regăsit faptul că oamenii se odihneau opt ore, aceştia nu au realizat acest lucru continuu, ci în reprize de câte patru ore, informează History.

Conform istoricului Roger Ekirch, în trecut, oamenii adormeau după lăsarea întunericului, dormeau pentru patru ore, se trezeau, stăteau o perioadă şi apoi se culcau la loc.

Scriitori precum Titus Livius, Plutarh şi Homer au avut referinţe în operele lor privind modul în care oamenii se odihneau în trecut. Însă tiparul ''odihnei bifazice'' nu a rezistat în perioada modernă.

După apariţia iluminării artificiale, noaptea a devenit un moment mult mai prietenos. Din 1700, 15 ţări europene au introdus taxe pentru iluminatul stradal, fiind astfel mult mai sigur şi comod să te poţi deplasa şi pe timp de noapte. În România, cât şi în Europa, primul oraş cu iluminat stradal a fost Timişoara.

Astfel s-a întărit ideea unei singure etape de somn, în special în oraşele cu o industrie cresută. Din acel moment şi programul şcolar a devenit standard, iar din 1820, în manualele şcolare, erau texte ce îi îndemnau pe elevi să se odihnească pe parcursul unei singure etape, în timpul nopţii.