Cauta in fiecare chip omul. Sa vezi cu placere oameni, inseamna: in zilele cu bucurie sa fii vesel cu ei şi bine dispus, iar în ceasul incercarii sa le intinzi o mana de ajutor şi sa ai inima sa ii alini.
Sa te uiti cu placere la oameni, inseamna: sa nu cauti automultumirea, ci să-ti deschizi inima si sa faci altora loc in ea, sa privesti cu ochi curati si cu inima curata.
Ia-ti timp pentru a fi fericit
Tu esti o minune care traieste pe acest pamant. Esti unic in felul tau, esti de neconfundat. De ce nu te minunezi, de ce nu te
bucuri de tine insuti si de toti ceilalti din jurul tau? Este oare de la sine inteles ca traiesti, ca primesti timp pentru a canta si a
dansa, timp pentru a fi fericit?
De ce sa pierzi timp cu goana dupa bani? De ce sa-ti faci atitea
griji pentru ce va fi maine sau poimaine? De ce sa ne certam, sa
ne plictisim unii pe altii, de ce sa ne consumam inutil energiile si de ce sa dormim, cand soarele straluceste?
Nu averea imbogateste, ci bucuria
Nu trebuie sa posed ceva ca sa ma bucur de toate. Exista atit de
multe, cind privesc la lucrurile marunte, la oamenii simpli. Exista atatea surprize si atatea minuni, pe care le descopar cu ochii deschisi sau cu ochii inchisi. In toate lucrurile exista amintiri ale paradisului pierdut.
Daca poti sa te bucuri de o floare, de un zimbet,de joaca unui
copil, atunci esti mai bogat si mai fericit decit un milionar care
are tot ce poate visa si care totusi nu se mai bucura de nimic,
deoarece propria lui bogatie l-a pus in lanturi. Nu averea
imbogateste, ci bucuria.
Fericirea nu vine niciodata prin cec sau in cont. Poti sa cumperi distractie sau sa platesti organizarea timpului liber, dar o inima multumia, libera, care daruieste bucuria pentru tot ce are nu poti sa cumperi, niciodata si nicaieri.
Este de nepretuit!
Marea dogma a reclamei: cu bani poti sa-ti cumperi totul! Cu
bani poti sa-ti cumperi o casa frumoasa, dar nu caldura si
prietenie adevarata. Cu bani poti sa cumperi un pat moale, dar nu somn. Cu bani poti sa-ti cumperi relatii, dar nu iubire. Cu
bani ti se deschide orice usa, numai usa inimii nu.
Spune odata: nu-mi trebuie mai mult. Am destul. Doamne, elibereaza-ma de patima pentru lucruri, care oricum nu ma multumesc. Elibereaza-ma de lacomie, care ma inseala si ma face mereu mai lacom.
Am doi ochi, pretiosi ca doua diamante, si o gura pentru a canta si o sanatate care nu poate fi platita. Doamne, acestea imi sunt de ajuns.
Am un soare pe cer si un acoperis deasupra capului. Am de
lucru pentru mainile mele. Am o masa pusa pentru a manca, si am oameni pentru a iubi. Doamne, aceasta imi este de ajuns.
Cu ochii care au plans, vezi totul altfel si mult mai bine Mai curind sau mai tirziu, te izbesti cu capul de barna groasa pusa de-a curmezisul, care face ca viata ta sa fie o cruce. Esti bolnav. Suferi un accident. Drumul tau profesional este barat.
Esti inselat, parasit, chiar de sotul tau sau chiar de sotia ta. Esti
pandit. Se unelteste impotriva ta. Esti terminat. Nu mai poti.
Crucea este o realitate in viata fiecarui om. Dar din ce in ce mai putini oameni pot sa-i faca fata. Nu o mai accepta si nu mai
suporta greutatea ei.
Nu ai alta alegere! Iti porti crucea – sau ea te va strivi. Dar poti sa o duci numai daca inveti sa intelegi rostul crucii.Crucea te aduce inapoi la adevar. La acel adevar ca tu esti un om sarac, slab, vulnerabil. Ea te elibereaza de lucrurile care ameninta sa te sufoce. Este ca o antena cu care poti sa receptionezi o stire de la Dumnezeu cum ca ceva in viata ta a fost facut gresit.
Nu te va elibera de suferinta ta, ci de absurditatea suferintei. Poti sa devii iarasi om. Nu este niciodata prea tarziu pentru impacare, pentru ca nu este niciodata prea tarziu pentru a iubi
si niciodata prea tarziu pentru a fi fericit.
Soarele de pe cerul vietii noastre comune este intunecat de norii neancrederii, de ceata incorectitudinii, de suspiciune si prefacatorie, de noaptea miniei si a urii. Soarele din viata noastra e impiedicat sa lumineze de zidurile pe care le-am ridicat intre oameni, ziduri nevazute si misterioase in propriile noastre locuinte, in cercul cel mai restrins al familiei noastre.
Necrutatori, tinem usile inchise in fata celor pe care nu vrem sa-i mai vedem si sa-i mai auzim.
Impacare: singura mana care alunga cu rabdare norii. Impacare: prima lumina dimineata, care treptat alunga noaptea.
Impacare: cheie care, in sfarsit, deschide iarasi usile de nepatruns.
Numai cu iubire poti sa devii om. Iubirea nu este un articol de lux pentru oameni buni si tipi blajini. Iubirea nu este ca pistruii, care la unul apar şi la altul nu, fara ca cei doi sa poata face ceva pentru aceasta. Iubirea nu se confunda cu sentimentalismul sau cu pomana, cu faptele bune si milostive. Ea nu are nimic de-a face cu solidaritatea din cadrul unor grupuri unde ajutorul este numai pentru sine si pentru cei deopotriva cu sine.
Iubirea inseamna a iubi oameni, nu sisteme, structuri. A iubi oameni, nu omenirea abstracta, ci omul concret de langa tine si omul care-ti intra in casa pentru ca ii este foame, pentru ca a fost lovit de o catastrofa, pentru ca este asuprit si batut, pentru ca are nevoie de ajutorul tau concret acum si nu de vorbe desarte. Iubirea presupune lucruri care nu mai sunt la moda: a trai simplu, a putea renunta, prietenie, bunatate, fidelitate. Iubirea merge mult mai adanc decat impartirea bogatiei si a bunastarii. In economia iubirii, trebuie dat mai mult decat se poseda. Trebuie sa te dai pe tine insuti. Daca nu am iubire, atunci ce am ? Bani? Placere? Abundenta? Ce fac cu ele? Nimic!
A te imprieteni cu natura
Omule drag, tie ti-a fost pus totul in maini; ti-a fost incredintata toata viata. Puteai sa fii gradinar intr-un paradis in care infloresc numai flori, pe gratis, pentru tine. Dar tu ai facut din mainile tale cangi uriase si din picioarele tale excavatoare uriase, pentru ca peste tot sa ia nastere statuia ta din beton si otel, spre lauda si slava ta. Acum stai inghesuit aici, mort printre mii de lucruri moarte, si cauti cu disperare pastile pentru viata.
Sursa:
http://caleaspretine.wordpress.com/2011/05/08/arta-de-a-fi-om/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu