În toate culturile, în expresii sau în
sensul comun, burta este în mod tradițional sediul principal al
sentimentelor și emoțiilor. Până astăzi era pentru oamenii de știință un
simplu tub guvernat de reflexe, iar pentru oamenii obișnuiți doar
partea cea mai banală, lipicioasă și zgomotoasă a corpului uman
Lucrurile s-au schimbat însă atunci când au început să fie numărate
fibrele nervoase din abdomen. S-a descoperit în abdomen, astfel, un
adevărat al doilea creier, aproape o copie a celui pe care îl avem în
cap Ce nevoie era de două creiere? „Nu putea sta totul în cutia
craniană” explică Michael Schemann, docent în fiziologie la facultatea
veterinară din Hanovra (Germania). „Pentru a permite trecerea
legăturilor cu restul corpului, gâtul ar trebui
să aibă un
diametru enorm”. „Apoi, imediat după naștere, nou-născutul trebuie să
mănânce, să bea și să digere: aceste funcții fundamentale ar fi mai bine
autonome”. În timpul formării embrionului, o parte a celulelor nervoase
este înglobată în cap, iar o alta se duce în abdomen: legăturile dintre
cele două sunt ținute de către măduva spinării și de către nervul vag
Pentru a studia acest al doilea creier s-a născut o nouă știință:
neurogastroenterologia. Bazele ei au fost puse la mijlocul secolului 18
de către un neurolog german, Leopold Auerbach, care, studiind la
microscop intestinul, observă două straturi foarte subțiri de celule
nervoase între două straturi de mușchi. Aceste celule formau un fel de
plasă care acoperea tot tractul digestiv, până la rect. Aceleași celule,
aceleași principii active și receptori: sunt aproape identice. La ce
folosesc? se întrebă Auerbach Pe măsură ce cercetările au avansat,
s-au descoperit numeroase roluri ale acestui al doilea creier: în
imunitate, în secreția de substanțe psihoactive, în comunicare etc.
Astfel, pe lângă digestie, creierul abdominal este capabil de o mulțime
de alte lucruri: - la fel ca creierul din cap, cel abdominal produce
substanțe psihoactive care influențează stările psihice, cum ar fi
serotonina, dopamina, dar și opiacee antidureroase și chiar
benzodiazepine, substanțe calmante, cum ar fi valiumul - lucrează în
mod autonom și trimite mai multe semnale creierului „din cap” decât
primește de la el - ajută la fixarea amintirilor legate de emoții -
poate să se îmbolnăvească de stres sau să dezvolte nevroze proprii -
dovedește senzații, gândește și își amintește - este sediul
„deciziilor viscerale”, adică al deciziilor spontane și involuntare •
Creierul enteric are rol
în digestie Despre intestin nu se cunoșteau multe, doar că extrăgea
energia din alimente. Prin urmare, în cursul unei vieți trec mai mult de
30 de tone de alimente și 50 de mii de litri de lichide. Ca și
comparație, inima este o pompă primitivă. O dată mestecat în gură și
înmuiat cu sucurile gastrice în stomac, îmbucătura devenită chim (adică
pastă moale) este împinsă în duoden, care este prima porțiune a
intestinului, lungă de 30 de centimetri. Aici ajung secrețiile
pancreasului și vezicii biliare ale căror enzime descompun chimul în
molecule foarte mici. Apoi chimul trece în intestinul subțire, lung până
la 5 metri, unde are loc digestia. Alimentele mărunțite, grăsimile,
carbohidrații și proteinele sunt absorbite în vasele sanguine și
limfatice ale miliardelor de vilozități care tapetează pereții. După
intestinul subțire urmează cel gros, lung de 1,5 metri: servește pentru
reabsorbirea a 9 litri de
lichide necesare digestiei. Pompele moleculare ale intestinul gros
absorb această apă și o restituie organismului. La sfârșitul călătoriei
reziduurile alimentare, celulele moarte și microorganismele sunt împinse
spre ieșire, anusul, datorită unui pachet muscular robust. Rețeaua de
celule nervoase observată de Auerbach este centrala de gestiune și
control: nu se limitează doar la să analizeze compoziția alimentelor și
să coordoneze mecanismele de absorbție și de excreție. Comandă chiar și
viteza tranzitului intestinal, dar și alte funcții, datorită
echilibrului între neurotransmițătorii inhibitori și cei
excitatori,hormoni stimulatori și secreții protectoare. Ceea ce pentru
noi este doar un biftec, pentru creierul abdominal este o realitate
făcută din milioane de substanțe chimice care trebuiesc analizate,
pentru a decide dacă este vorba de elemente care trebuiesc absorbite, de
un venin sau de un microorganism care
trebuie ținut la distanță • Creierul enteric participă la realizarea
imunității Creierul abdomenului este și organizatorul de frunte
împotriva invadatorilor. Sarcina sa principală este de a supraveghea
cea mai întinsă suprafață a corpului uman care vine în contact cu
exteriorul. Este cea mai întinsă parte aflată în contact cu exteriorul:
suntem goi pe dinăuntru. „Suntem goi pe dinăuntru” afirmă Michael D.
Gershon, neurolog la Universitatea Columbia din New York, „corpul vine
în contact cu exteriorul nu doar prin intermediul pielii ci și prin
intermediul peretelui intestinului. Un tunel special construit pentru a
permite mediului înconjurător să îl străbată fără să îi aducă nici o
daună”. De fapt, în intestin locuiesc aproximativ 500 de specii de
ființe în mod potențial letale. Jumătate din cantitatea de materii
fecale este făcută din bacterii moarte. Din această cauză pereții
intestinului trebuie să constituie apărarea cea mai eficientă a
organismului. Așa se explică de ce aici se găsesc 70% din celulele
sistemului imunitar. Și dacă în abdomen pătrund substanțe toxice,
creierul abdominal avertizează creierul capului care reacționează
printr-o strategie prestabilită: vomă, crampe și diaree. Dacă toxina
este identificată din timp ea este eliminată prin partea de sus, pe
calea cea mai scurtă. În schimb, dacă este deja trecută de mijlocul
căii, intră în joc reflexul peristaltic. Acest reflex este făcut din
contracții ondulatorii ale peretelui muscular al intestinului, care
împinge conținutul gurii spre anus. Aceste contracții sunt sincronizate
de către creierul abdominal, stimulat fiind de către presiunea asupra
pereților. Este de ajuns ca o bucățică de aliment să dilate un segment
al intestinului, ca celulele nervoase să înceapă să secrete
neuromediatori, adică proteine care
sunt limbajul chimic al celulelor nervoase, care inhibă sau excită
celulele musculare responsabile de producerea reflexului. Dacă predomină
inhibiția, intestinul se închide: și constipația cronică și materiile
fecale devin dure, deoarece, stând atât timp în intestinul gros, se
deshidratează. În schimb, dacă predomină excitația, transportul
accelerează până la diaree, deoarece este destul de rapid ca să nu
permită intestinului gros să reabsoarbă lichidele. În general, cu cât se
înaintează în aparatul digestiv, cu atât mai redus devine controlul
creierului din cap. Gura, părți din esofag și stomacul lasă încă ceva de
spus acolo sus. După ce se trece de orificiul pilor al stomacului,
controlul trece la creierul din burtă • Creierul enteric servește la
producerea de substanțe psihoactive Gershon se îndrăgosti de creierul
abdominal de când era încă student, învățând că serotonina, un
neuromediator, influența stările sufletului. Descoperi apoi că 95% din
serotonina din corp este produsă de celulele nervoase ale intestinului,
fiind responsabilă și de reflexul peristaltic. Când burta „se irită”
apar o mulțime de probleme. Nimeni nu îl luă în serios pe Gershon până
în 1981, când unul dintre oponenții săi, australianul Marcello Costa,
demonstră că celulele nervoase ale intestinului produc serotonină, care
între timp era recunoscută ca fiind unul dintre numeroșii neuromediatori
ai sistemului nervos. Dar nu este unica substanță secretată de creierul
abdominal, care este o fabrică chimică enormă, deoarece produce un
număr mare de neuromediatori prin care comunică cu creierul din cap.
Celulele din ambele creiere vorbesc, de fapt, aceeași limbă. Acest lucru
explică de ce mai ales la bolnavii cu Alzheimer și Parkinson se găsesc
aceleași tipuri de leziuni în ambele creiere. Și de ce medicamentele
psihiatrice acționează și asupra intestinului, iar cele gastroenterice
și asupra creierului. Un hormon gastric, secretina, este experimentat în
terapia autismului, o boală psihiatrică. Un medicament împotriva
migrenelor sedează și intestinele hiperactive. Antalgicele calmează
unele anumite inflamații ale tractului digestiv. Unele antidepresive
acționează asupra umorii cerebrale, dar și asupra creierului abdominal,
provocând diaree sau constipație. Ultima terapie aflată în stadiul de
experiment asupra colonului iritabil este rodul studiilor asupra
creierului abdominal. De colon iritabil suferă 20% din populație:
provoacă dureri abdominale, evacuări neregulate, acumulare în aria
intestinului. Nu se știe de ce colonul acestor pacienți funcționează
rău. După Schemann, vinovatul este creierul abdominal. În cazul a
cincizeci de boli, creierul de sus nu este totuna cu creierul de jos.
Gershon susține că și creierul abdominal
este subiectul nevrozelor • Creierul enteric este transmițător de
mesaje Oricum, comunicarea între cele două creiere este dominată de
creierul din burtă. De aici pleacă direct către cap 90% dintre mesaje.
Majoritatea dintre aceste mesaje sunt inconștiente, adică au loc fără ca
noi să fim conștienți de ele. Le percepem doar când sunt semnale de
alarmă, care declanșează reacții de stare generală proastă a
organismului. Depresivii simt toate mișcările intestinului lor. Emeran
Mayer, docent la universitatea din California, a descoperit că o parte
dintre mesajele creierului abdominal sosesc la sistemul limbic, situat
în centrul creierului din cap. Această arie are rolul de a elabora
semnale negative și de a reprima senzațiile neplăcute. „Este la fel ca
la puloverul care înțeapă” explică Mayer „după un pic nu se mai simte”.
Stimulii proveniți din intestin sunt percepuți doar dacă trec un
prag mai înalt; în timp ce suferă de colon iritabil, după Mayer, ar
avea un prag mai jos și ar avertiza fiecare mișcare intestinală”.
„Depresivii și anxioșii au alterări similare” spune Mayer. De ce scade
nivelul pragului ? Poate din cauza stresului. Dacă creierul din cap
percepe tensiunea și frica, apelează la celulele intestinului care
produc substanțe iritante precum histamina. La rândul său, această
proteină activează celulele nervoase ale tubului digestiv, care fac să
se contracte celulele musculare: iată cum se explică crampele sau
diareea. Semnalul de alarmă se duce apoi la creierul din cap care îl
retransmite spre în jos, și tot așa. Dacă anxietatea nu cedează, cercul
se închide și simptomele se cronicizează. Stresurile din trecut rămân
impregnate și în abdomen • Creierul enteric are capacitate de memorare
Creierul abdominal ar fi îndreptățit să fie dotat cu memorie, deoarece
pentru a
fixa amintirile folosește aceleași molecule ca și creierul din cap:
stresurile din trecut se impregnează în acest mod în creier și în
abdomen, afirmă Schemann, făcând ca axul cerebro-spinal să fie sensibil
pentru toată viața. Acest lucru explică de ce copiii care suferă de
colici pe perioada copilăriei prezintă, în general, un risc major de a
deveni adulți care suferă de colon iritabil. 40% dintre pacienții cu
colon iritabil suferă în general și de anxietate și de depresie •
Creierul enteric este capabil să producă stări psihice Așadar, ce
melancolie și frică se nasc în intestin? Rezultatele noastre spun că, la
fel cum foamea și sațietatea influențează asupra umorii, în creierul
abdominal se poate ascunde originea altor stări sufletești, între
acestea numărându-se clasica depresie” susține Mayer. Aceste cercetări
sunt totuși abia la început. De fiecare dată când intestinul se
contractă
și emite serotonină sau alți neuromediatori informațiile călătoresc
de-a lungul nervului vag până la creierul din cap. Aici sunt traduse în
stări de indispoziție sau bucurie, oboseală sau vitalitate, dispoziție
bună sau rea. Burta visează și ea în timpul fazei rem a somnului.
„Putem spune că creierul abdominal gândește” spune Schemann. „Este
organizat în modul funcțional, lucrează cu o serie de circuite, este în
măsură de a înregistra stări diverse și de a reacționa în mod automat:
pe scurt, posedă tot ceea ce servește unui sistem nervos integrativ”.
Cert este că abdomenul crează atmosfera pentru cap: capul este „banca
emoțiilor”, care adună toate reacțiile și datele, mai ales în cortexul
anterior, în spatele frunții, legată în mod particular de abdomen.
Creierul din abdomen raportează pe scurt versiunea sa creierului din
cap, creează propriul „profil emotiv”, și pregătește un „pat
din senzații” pentru noapte. Într-adevăr, în timpul fazei rem a
somnului, când produce unde dulci și se populează cu vise, viscerele
încep să se unduiască datorită serotoninei. „Și după o masă grea nu
apar oare vise urâte?” se întreabă Mayer. Cu aceste unde creierul din
cap fixează amintirile împreună cu încărcătura lor emoțională. Cu cât
vor fi fixate mai bine deciziile anterioare, cu atât vor fi fixate mai
bine emoțiile actuale • Creierul enteric este sediul inconștientului
„În viitorii ani am putea descoperi că creierul din abdomen este
matricea biologică a inconștientului. O descoperire la fel de importantă
ca cea a lui Copernic asupra sistemului solar” susține Gershon Așadar,
suntem îndreptățiți să considerăm că în burtă avem un al doilea creier,
care are nu este cu nimic mai prejos decât „colegul” său din cap
Sursa:
http://www.formare.it/Presi%
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu